Amintiri cu prieteni

… „răsfoiam” ceva fotografii mai vechi, și am dat peste fotografiile a doi oameni. Oameni total diferiți, trăitori în locuri total diferite, ale căror vieți s-au „atins” punctual de câteva ori și care mi-au fost prieteni.

Am reușit să public astăzi o poveste pe care doream de mai mult timp s-o spun. Poate a ieșit mai dezlânată dar… așa povestesc eu!

Upgrade hardware

Astăzi a fost ziua cubulețului HP Proliant Microserver Gen8 care a primit în dar o inimioară nouă – Pentium G2020T/2.50GHz/3MB – și, extrem de important, încă 2GB memorie RAM, împlinind 4 GB în total.

Toată „investiția” fo’ 200 de lei. Poate suma asta era mai folositoare cheltuită cu altă destinație dar… ce nu face omul ca să-i funcționeze acceptabil serverul web ?!?

După câte pot să observ, chiar și pensionarea Celeronului are efecte pozitive. Oricum, la ritmul în care upgradez eu serverul, cred că o să scoată Intelu’ procesorul neuronal pe piață…

 

Probleme Gogule?

Da Gogule, probleme.

Încet-încet aflu și eu care este deosebirea dintre un server adevărat și unul de încropeală. Din păcate aflu pe banii mei: PC-ul folosit ca și server a crăpat. O să văd ce. Așa că, în regim de avarie, revenim la HP Gen8 cu doar 2 GB RAM și cu Celeron pe post de… inimioară. Detalii, poate, mai încolo….

Noi aventuri… informatice

Am tot cochetat cu ideea de a avea un „server” ceva mai rapid. Am făcut ceva investiții „majore” într-un PC vechi căruia i-am mai pus un 4GB RAM (DDR2 taică…) meniți să-i țină companie unui Core 2 Quad(Q6600/2.4GHz). Procesorul este și motivul pentru care PC-ul mai ființează ca atare întrucât, în opinia mea, este cel mai „tare” procesor quad/non HT care a fost fabricat de Intel.

Și dacă tot mă jucam un pic am zis să testez și noul Ubuntu Server 18.04 LTS. Am ajuns la concluzia că, din motive de matrice RAID, nu se instalează așa ușor noul LTS. Dar, mai cu anasâna, l-am convins într-un final apoteotic.

În același timp am hotărât să corectez aspectele care nu-mi conveneau în instalarea anterioară a WordPress (ceva probleme pe la drepturi, pe acolo), așa că am trecut la versiunea ȘURLIGAIE a sit-ului.

Ce a ieșit se poate vedea/evalua aici!

Restart!

Astăzi m-am hotărât să mă ocup un pic și de site, pe care l-am abandonat pentru o vreme. De fapt, ca să fiu sincer, am vrut să văd cât de rapid „crapă”. Na, că n-a crăpat!

Deci, care cu furci, care cu topoare, la treabă! Dar la cum am programul – organizat alandala – o să vedem cât de „natural” o să mă mișc…

Creta 2014

Am finalizat pagina despre prima mea excursie în Grecia! Nu, nu la Tassos, ci în Creta! Nu că Tassos nu ar fi frumos, dar… nu s-a întâmplat așa.

Nici nu am crezut cât este de important modul în care iei primul contact cu civilizația și cultura unei țări. Poate că dacă prima dată aș fi ajuns în Grecia prin alte locuri, ar fi fost și singura dată. Așa, am rămas cu o dorință extraordinară de a mă întoarce în Creta.

Pagina este o oglindă a impresiilor mele despre Creta, așa cum era ea în 2014. Sper să fi rămas la fel.

Am inserat o parte din imaginile cu care m-am întors de acolo, ce mi s-a părut mie mai interesant, pe care, în mare parte le-am și comentat. O să vă rog să aveți puțină răbdare cu încărcarea lor deoarece atât poate serverul meu și le-am mai și încărcat la rezoluția maxim permisă de acesta.

Și aproape că am terminat configurarea software…

Am cam ajuns la final cu setările pe care le voi folosi. Este loc de mult, mult mai bine.

Promit că undeva, pe site, o să existe o pagină care o să povestească, cu detalii mici, aventura asta.

Astăzi m-am apucat de crearea conținutului. Am început să postez ceva scris mai demult și anume povestea lui X13. Știu că seamănă a „dat mare” și chiar asta este! Am scuza că voi oferi gratuit, prin această pagină consultanță pentru toți cei care vor să-mi repete experiența. Cine a căutat vreodată pe net planuri de execuție – sau chiar și numai planuri – pentru o barcă, știe ce spun…

3, 2, 1…

În sfârșit am reușit să configurez faimosul server. O întreagă aventură, mai ales pentru cineva cu mai puțină pregătire în domeniu. Rămâne de văzut cât o să reușesc să-l țin „în viață”…