Mirifica i-a fascinat pe mulți. Mulți au avut harul ca, la un moment dat, să imortalizeze, prin cuvinte și imagini, crâmpeie din tumultul cotidian al acesteia.
În urmă cu ceva timp, Loredana și Mircică mi-au dăruit un album foto, majoritar alb/negru, ce să mai discutăm, un album comunist. Întrucât hârtia are tendința de a se deteriora, am hotărât, de ceva vreme, să-l transpun în spațiul virtual. Nu am reușit să scanez la o calitate mulțumitoare toate imaginile așa că nu o să găsiți aici întreg albumul.
Fotografiile sunt prezentate în ordinea prezentă în album și cu titlurile originale.
Totodată, am descoperit și un prieten – pe care nu l-am întâlnit niciodată: Dan Grigorescu, autorul atât al fotografiilor cât și al prefaței albumului, prefață pe care v-o redau nealterată mai jos.
IV. Vegetație lîngă satul Crișan
IX. Pe canalul Sulina
După ce străpunge sau lunecă de-a lungul granițelor atîtor țări, împuternicită de apele Europei, ajunsă la plenitudinea maturității, Dunărea, ca un balaur uriaș, își odihnește țeasta irigată de trei artere pe țărmul românesc al Mării Negre, dăruindu-i un ținut osebit ca structură, climă și aspect: Delta Dunării.
Clipă cu clipă, ceas cu ceas, apa mîloasă, grasă, și totuși atît de gustoasă la băut a Dunării, cară și depune ploconul țării, respingînd cu mîlul ei talazurile de apă sărată. În această luptă tenace cu marea, o mare obișnuită să se impună unor litorale pasive, înțeleptul, răbdătorul nostru pămînt învinge. Fenomenul acestei zămisliri este permanent perceptibilpe întreaga întindere cuprinsă între cele trei brațe prin care fluviul își termină cursa și dincolo de ele, departe în lături, prin multe bălți ale căror formă și adîncime fluctuează o dată cu variațiile deltei.
Pentru cine știe să vadă, pentru cine știe să asculte și să simtă, colcăie pe aceste meleaguri – cînd nisipoase, cînd mănoase, cînd plutitoare – viața.
Cetatea Heracleea
E o viață de o violență latentă, de puteri nemăsurate care se manifestă încet; însă această încetineală este o precipitare geologică; povestea deltei ține de domeniul istoriei. Cu cinci veacuri înaintea erei noastre aspectul deltei, al unei delte aproape inexistente, era acel al unei mîini cu cinci degete, prin care se vărsau apele Istrosului. Herodot ne spune că printr-unul din acele degete a urcat flota persană sub căpitănia lui Darius, iar istoricul Polibiu, cu trei veacuri mai tîrziu, pomenește existența unor grinduri și a unei cetăți statornicită între aceste brațe: Peuce.
Pentru noi însă, martoră peste mileniu stă Heracleea, așezată pe o căpățînă de deal, de unde, odinioară, domina valurile, iar acum, își lasă poalele umezite de clipocitul molcom al lacului Razelm, peste care, de sus, numai în zile de mare limpezime se mai ghicește la orizont, marea.
Astăzi au rămas trei brațe, toate navigabile, singurul apt la tonaj mare fiind cel din mijloc denumit oarecum impropriu „canal”, deoarece o mare parte din traseu este alcătuit de albia veche a brațului, „canal” fiind scurtarea meandrelor și bineînțeles îngrijita rectificare a malurilor.
Primul popas al omului ce se îndreaptă spre deltă e Tulcea, un oraș ciudat, așternut pe niște gurguie în chip de delușoare,de-a lungul malului drept al Dunării între ceatalul Chiliei, aflat amonte și în aval, ceatalul Sulinei; oraș ciudat pentru că plutește peste țiglele acoperișurilor sale un iz de orient accentuat de aburul ce se ridică sub orbitoarea lumină a amiezii sau de fantasma culorilor apusului pe fluviu.
În port, sub privirile ferestrelor aliniate, ale noilor blocuri, mișună ambarcațiunile cele mai diverse de la discreta și definitiva siluetă a lotcii – experimentată de secole – pînă la uriașele ceamuri (șlepuri destinate transportului de stuf), sau feluritele vase de pasageri, șalupe mici și mari, pescadoare, remorchere, macarale plutitoare, bacuri-dormitoare, vedete rapide și chiar un hotel plutitor.
În port își dau întîlnire cele mai capricioase anafoare învinse de tradiționala măiestrie a navigatorilor dunăreni. Nu o dată am asistat – ca la un spectacol de performanță – la plecarea unei mici vedete ce părea definitiv blocată între opt sau zece vase mari, fără zgomot, fără lovituri, fără măcar o singură zgîrietură, sau la acostarea unui tren de șlepuri – fiecare încărcat cu zeci de vagoane – tras de un singur remorcher – ca o turmă de elefanți de circ ce veneau să-și ia locurile la chei cu o tulburătoare blîndețe.
Tulcea, în mare măsură, anunță delta: e o pregătire la un mediu diferit, la ceva neașteptat și straniu.
Și dacă, din întîmplare ai călătorit cu avionul, sosind pe nerăsuflate, pasul obișnuit cu ritmul asfaltului bucureștean nu corespunde ritmului nou întîlnit în acest oraș exotic.
Tulcea, aș putea spune, este impregnată cu mirosul deltei, de mireasma acestui ținut despre care, în cursul unui pescuit pe unul din canale, Mihail Sadoveanu îmi spunea: „Îmi pare bine că și dumneata simți că delta este un continent!”
Într-adevăr, dacă prin continent înțelegem o lume aparte, atunci Sadoveanu avea desigur dreptate.
Tot Sadoveanu a spus: „o țară de basm”; da, e o țară a neașteptatului, a ineditului, a surprinzătorului. E delta coloniilor de păsări, uneori apărate de o inextricabilă junglă și alături Maliucul, cu blocuri moderne, lumini, laboratoare, ateliere, cinematograf; e delta potecilor lichide pe care lunecă tăcute, impecabilele lotci și, mai încolo, dîra camioanelor hurducăind printr-un nor de praf; e delta pescarului – spații de liniște neprihănită, tăcere întreruptă numai de căderea picăturilor de pe ghionder – și apropiatul centru de exploatare cu neîntreruptul huruit al drăgilor, tractoarelor, macaralelor, șalupelor, buldozerelor, helicopterelor, avioanelor, grupurilor electrogene; e delta localnicului, cu casa așezată în mijlocul ogrăzii, înconjurată de vite, păsări, acareturi și, dincolo de stuf, adăpostul bătut de vînt al cercetătorului în fragila cabană de scînduri; e delta în care, rezemat de o salcie uriașă cauți pînă-n zare puțină apă să-ți potolești setea și apoi, după cîteva săptămîni, tot aici, tot lîngă salcia aceasta, te temi să nu se răstoarne barca; e delta, ținut al țării noastre cu cea mai multă apă dar cu cele mai puține ploi; cu cele mai puține, dar cele mai violente; e delta micilor încăperi de apă, ca niște camere acvatice confortabile și, dincolo de un paravan subțire de stuf, lacul cu malul pierdut în negură; – e delta vînătorului, care urmărește o pradă diversă și bogată, și delta vînatului care, la rîndul său, vînează.
Darnică peste măsură, delta oferă bogățiile sale întregii lumi: vase încărcate cu mucava și hîrtie, trenuri și camioane pline de cutii de conserve, avioane grăbind sosirea prețioaselor icre negre sau a baloturilor cilindrice cu uriașii sturioni congelați. Și raci, și broaște, și vînat, și făină de pește…
Am întîlnit oameni ce afirmau că delta este o monotonă întindere de stuf și apă, părere ce poate fi susținută de cineva ce califică cinematograful drept scaune și pînză.
Într-adevăr, delta se lasă mai greu îndrăgită; nu are fațada spectaculoasă a muntelui, nu te copleșește la prima vedere cu insolența frumuseții sigură pe sine. Tainele ce și le dezvăluie treptat, rușinată parcă de atîta bogăție lăuntrică, te fac să o îndrăgești însă atît de profund încît un singur fir de trestie, aruncat undeva, să-ți trezească nostalgia.
Delta își deapănă poveștile în prea multe limbi ca o singură minte și o singură pereche de ochi să o poată descifra. De aceea, renunțînd la titlul amplu și oarecum exhaustiv „Delta Dunării” mi-am îngăduit să numesc prezentul album „În Delta Dunării” ca fiind arătate în el cele văzute de mine, și, aferent, lipsa altora multe.
Fotografiile adunate aici nu sînt de altfel decît încercarea unui îndrăgostit de-a vădi că cea mai frumoasă femeie din lume e cea pe care o iubești.
Astă dată poate cu dreptate.
2. Ambarcațiunile sanitare gata de drum
9. Pădure sub „apele mari”
10. Drumul spre Marchelu
12. Nufăr
13. În aval de Uzlina
15. Dranov
17. Cuiburi
20. Sălcii inundate
21. Liane în pădurea Letea
22. La Sf. Gheorghe
25. Lacul Razelm
26. Lîngă Litcov
29. La sud de Sarinasuf
29. Lacul Obretinul Mare
30. Talian de baltă
32. Intrare în lacul Fortuna
33. Pregătiri pentru sturioni
34. La Mila 23
35. În zori la Tulcea
36. „Garduri” pentru pește
38. Canal și cherhana
39. Stuf la Jurilovca
41. Gard la Mila 23
42. Gard la Mahmudia
43. Exploatare mecanizată la Chilia
45. Covor plutitor
47. Iris
49. Ceatalul Sulinei
50. Maliuc
51. Dragă la lucru
52. Pe canalul Perivolovca
53. Întîlnire pe Litcov
54. Zorile lîngă Belciug
55. Cabana Ilgani
56. Vasul „Oltenia” pe canalul Sulina
57. Spre Matița
63. Începe năvodirea
64. Pe canalul Dunavăț
65. Canalul Tătaru
66. Setcă bogată
67. Șarpe și nufăr
69. Azi și mîine
70. Pelicani în Babineț
71. Pelicani la pescuit
75. Pelicani la pescuit
76. Pelicani la pescuit
77. Pelicani la pescuit
78. Pelicani pe cuiburi
79. Pelicani pe cuiburi
83. La pîndă
84. Stîrc de noapte
87. Pui de stîrc purpuriu
89. Cormorani
91. Egrete (Stîrc alb)
92. Pui de egretă
93. Pui de egretă mare
95. Pui de egretă mică
97. Corcodelul mare
98. Corcodelul mic cu pui
99. Pui de corcodel
107. Colonie
108. Cormorani mari
109. Pe canalul Păpădia
110. Pui de stîrc galben
112. Inextricabila junglă a coloniei mixte
113. Către Mila 8
114. Ouă de chirighiță
115. Stîrc purpuriu
120. Rață moțată
122. Cuib de rațe
128. Pui de lișiță
131. Lopătari la pîndă
133. Raci
134. Șarpe de apă
135. Cherhanaua de la Jurilovca
136. Tulcea – blocuri noi
137. Noul șantier
138. Mahmudia
139. La Jurilovca
140. Întoarcere la remorcă
141. Descărcarea stufului
142. Maliuc centru experimental
145. Pod la Sf. Gheorghe
146. Pescar din Karaorman
147. Sulina
148. Satul Nufărul
149. Pregătirea vîrșelor la Dranov
150. Casă la Pardina
151. Colț de casă la Ilgani
152. Pescar din Jurilovca
153. Așteptînd pe mama
154. Spre casă
155. Pescar la Mila 35
156. Spre școală
157. Casă din Pardina
158. Casă la Mila 23
159. În fața cabanei Uzlina
161. Întoarcere din larg
162. Se încarcă stuful
163. Vas de mare tonaj pe canal
164. Călătorind pe drum de apă
165. Gura talianului
166. Vechi și nou la Pardina
167. Satul Mila 23
169. Gard la Uzlina
170. Ceață la Crișan
171. Lotci la Sf. Gheorghe
172. Singură acasă
173. Vine furtuna
174. Carmacele pentru sturioni
175. La Mila 35
176. Rouă
177. La Mila 23
178. Plutele năvodului
180. Scoaterea morunului
182. Scoaterea morunului
183. Scoaterea morunului
185. Scoaterea morunului
186. Îmbarcarea morunilor
189. Pescadorul la cherhana
193. Punerea năvodului
194. Stîlp și plute
195. Butuc și funii
196. Pescari la cherhanaua Jurilovca
197. Așezarea carmacelor în larg
198. Pescador la Mila 23
199. Aruncarea prostovolului
200. Cap de somn
201. Cap de morun
202. Încărcare
203. Scoaterea icrelor
204. Morun uriaș
205. Săparea canalului în Zebil
206. Prima încercare
207. Belșug
208. Coșuri cu pește la Crișan
208. Ciorbă pescărească
210. Lucru la carmace
211. În ghiolul Gorgova
214. Copac în deltă
Fotografii COLOR (n.m.)
1. Vase în portul Tulcea
2. Iriși
3. Două generații
4. Pelicani pe cuiburi
5. Tărtăcuțe
6. Încărcare mecanizată a stufului
7. Maliuc
8. În Tulcea
9. Ape mari
10. În sat
11. E toamnă
12. Mila 23
14. Cuiburi de cormorani
15. Cuibul lebedei
16. Apus de soare în deltă
În loc de încheiere….. (n.m.)
Dacă tot ai ajuns până aici – și eu cred sincer că nu ai pierdut timpul, poate ar fi bine să afli că:
- Nu sunt prezentate toate imaginile din album. Și asta numai datorită nepriceperii mele în a le captura;
- Unele imagini sunt trunchiate (în special cele care sunt imprimate pe două pagini). Poate, în viitor, am să găsesc o modalitate de a le prezenta așa cum sunt ele în album;
- Numerotarea imaginilor a fost păstrată întocmai;
- Ortografia este cea din albumul original;
- Albumul original a apărut în București, în anul 1967;
Închei recomandându-vă, încă o dată, să-i mulțumiți pentru această întoarcere în timp celui ce a fost Dan GRIGORESCU!
Nessy, mar.2020