O picat…electricu’!

Când să zic și eu că ce bine lucrează serverul, tata și mama la toată informatica, adică… produsu’ ENEL a hotărât să arate clar cine-i șefu’. E drept că întreruperea era programată (dacă nu sunt fan al site-ului ENEL, asta e…), e drept că nu m-am îngrijit de un UPS da’ de la 09.25 și până la 17.23 serverul a luat o pauză de la alimentare. Ceea ce mă îndeamnă mai abitir spre articolul promis despre „home hosted” vs. „web hosted”.

Până una-alta, îmi cer eu scuze pentru absența din on-line de astăzi!

La 6 Martie

Primăvară. Nu târzie, ba chiar în timpul ei. Știți voi: anotimpul acela când bărbații, scăpați de chinul mărțișorului, de agonia lui 8 martie și de tot ceea ce înseamnă din punct de vedere gospodăresc Paștele, se uită în stânga, se uită în dreapta și… 

Continuarea este aici.

HTTPS://

   De astăzi site-ul a trecut pe https, adică, în termeni mireni, a fost securizat. Cu oarece pierderi de performanță dinspre server. Mișcarea era necesară deoarece acolo, pe web, este o adevărată junglă, plină de prădători.

   Bine, acum nu este nicio garanție că dacă cineva cu ceva cunoștințe în domeniu își pune mintea la lucru, nu o să reușească să „spargă” minunăția de site. Dar, cel puțin, cine intră, are oarece garanție că știe unde intră.

   O chestiune micuță care mi-a mâncat mult timp… Nu ea în sine, ci pregătirile pentru acest pas. Multe detalii în ceea ce privește configurarea DNS pentru că, cripdos cum sunt, nu am vrut să plătesc nimănui pentru acest serviciu. Și până acum am reușit să țin site-ul „up & runing” cu investiții aproape ZERO în soft și servicii de găzduire. Spun „aproape” deoarece numele de domeniu a trebuit să-l cumpăr, n-am avut încotro.

   Cât de rentabil este să găzduiesc în regim home un site? Subiectul merită o discuție mai amplă.

   Până una-alta, am vrut să marchez istoric momentul. Despre cum am făcut, o să apară mai târziu un articol în care am să descriu și pașii.

URGENT !!!

Ceea ce presimțeam/bănuiam/eram sigur că o să se întâmple, să vezi ce… ? S-a întâmplat! Am ajuns la fundul sacului energetic personal! Bateriile neîncărcate astă-vară au ajuns la capacitate critică, Nu zic, sunt o groază de elemente care „favorizează” fenomenul, atât social, cât și pe la muncă.

     Și pentru că în lupta cu conjurația imbecililor, nu pot învinge (!?!), am apelat la funcția reparatorie a site-ului. Și am mai debitat un articol pe tema Raiului-pe-Pământ (pentru mine): Mic ghid de C.O. în Deltă.

Tot de dor de vară…

Cum priveam eu așa pe fereastră la fulgii cât palma și la mocirla care se forma prin curte m-a apucat iar dorul de soare…

Sunt convins că acest lucru are să se întâmple din ce în ce mai des în perioada următoare, asta fiind răsplata pentru lipsa completă a perioadei de încărcare a bateriilor din vară. Dar să revin la concret: Mi-am adus aminte că acum ceva timp pregătisem de publicare materialul cu escapada în Grecia continentală din 2016. Dar nu l-am publicat deoarece era cam nefinisat. Astăzi nu mi s-a mai părut chiar atât de nefinisat. Iar imaginile, chiar frumoase, mare parte din ele.

Pentru cine este curios, articolul poate fi citit aici.

Asta până răsare soarele….

De dorul verii ce a fost…

M-a apucat așa, brusc, un dor mare de Mirifica pe care nu am văzut-o vara asta, și de prieteni, și de nopți lungi de vară, și de dimineți timpurii, și iarăși de prieteni dragi, și de Dunăre…

Și dacă m-a apucat, am lăsat totul… baltă și am început să răsfoiesc albume cu fotografii. Afară plouă enervant…

Și în fotografii este soare și zâmbesc fericiți oameni tineri care se bucură de soare și care trăiesc o parte din poveștile pe care le puteți citi aici…

 

Webmin

Am găsit – accidental – o sculă, care mi se potrivește foarte bine, pentru administrarea unui server Linux. Respectiva sculă se numește WEBMIN și este… WOW!

După ceva aventuri, generate de competențele personale, am reușit instalarea aplicației care acum este „up and running”.

 

Amintiri cu prieteni

… „răsfoiam” ceva fotografii mai vechi, și am dat peste fotografiile a doi oameni. Oameni total diferiți, trăitori în locuri total diferite, ale căror vieți s-au „atins” punctual de câteva ori și care mi-au fost prieteni.

Am reușit să public astăzi o poveste pe care doream de mai mult timp s-o spun. Poate a ieșit mai dezlânată dar… așa povestesc eu!