Blog

Publicat pe

Rezoluții 2025

Aproape că se face un an de când nu am mai „băgat în seamă” site-ul.

   Măcar de ar fi fost singurul lucru pe care nu l-am băgat în seamă… În lumea asta nebună se pare că și comoara mea cea mai de preț, timpul, a luat-o razna.

   Cred că, dacă n-ar fi existat 2024, nu i-aș fi simțit lipsa deloc. Chiar deloc…

   Acum, este drept, trăiesc acea perioadă a vieții în care se acumulează notele de plată: despărțiri de membri ai familiei – cumva firești deși niciodată dorite, de prieteni – neașteptate și întotdeauna neplăcut-surprinzătoare, apariția unei noi percepții – sănătatea și chiar viața nu sunt implicit garantate și câte și mai câte.

   Să fim clar înțeleși, nu pot blama pe absolut nimeni pentru etapa prin care trec deoarece nu sunt primul și, absolut sigur, nici ultimul care are parte de ea.

    Ce-mi rămâne de făcut? Nu mare lucru. Doar să iau lucrurile așa cum sunt, să constat că lumea nu se oprește în loc de dragul meu, să fac un pic de bășcălie de crizele vârstei și să mă topesc în peisaj în cel mai agreabil mod posibil.

   Și pentru că este perioada „rezoluțiilor” (că a „planurilor” sună arhaic!), am și eu câte ceva pentru 2025:

  1. Să mai las dracului orgoliile legate de binele public (orice o însemna acel „public”), muncă, lucru bine făcut și alte bazaconii și să-mi aloc mult mai mult timp mie și celor dragi mie.
  2. Să-mi pregătesc mai cu râvnă colțișorul meu de paradis terestru. Știu că mi-am mai propus asta dar – cine știe ?!? – de data asta chiar îmi iese.
  3. Să nu mai am așteptări de la specia din care fac parte.

Este extrem de mult. Și greu.

Dar dacă n-ar fi așa de greu, ar reuși oricine…

Nessy – 2025 (pe la început)

Publicat pe

Digi

Din ciclul „Ce escroci am mai întâlnit?”, astăzi

    Eu am mai avut relații de „furnizare de servicii” cu sus numiții, pe care le-am încetat din motive de nesimțire a acestora din urmă. La un momentdat, am fost pus în situația de a avea nevoie de o cartelă pentru date care, culmea, a mers (și încă merge) foarte bine. Încurajat de succes am mai luat vreo două pentru tablete: preț mic și performanțe ok pentru prețul cerut.

Și aici m-au fentat. Am tot văzut reclama cu „mesh” și cam sosise vremea  de update la sistemul existent, să trec și eu la WiFi-6. Mi-am făcut ceva calcule și am zis că ies bine să mai am un provider de net și să plătesc chirie doar 3 lei/lună/dispozitiv. La prețul ăsta, până când ajungeam să amortizez un sistem mesh decent, apărea WiFi-10…

Dar nesimțirea a lovit din nou! Am comandat Fiberlink 1000 + Router + 2 sateliți. Am primit în două zile Fiberlink 1000 + Router (este drept că m-au taxat pentru instalarea unei fibre care era instalată deja, dar zic, lasă…) și au trecut aproape două luni de când sateliții… sunt pe orbită. O Tănțică de la call-center zice „păi domnu’, ați optat să vi-ii livreze prin curier (?!?) și de aia merge greu”. Zic, bine, cum facem? „Păi vă duceți și ridicați personal”, zice Tănțica. Bine, și mai trec 30 de zile, că, să vezi ce – n-au pe stoc da o să vină. Timp în care la Tv tot mai curge reclama cu „mesh”.

Recunosc că am și eu o vină: am acceptat să instaleze serviciul „la locație” fără să livreze tot pachetul solicitat. Fraierică!

Așa că, oameni buni, nu vă lăsați păcăliți de reclame – ca mine – sau de gândul că s-au mai schimbat năravurile – tot ca mine – și dacă nu aveți încotro și apelați la mincinoșii ăștia, nu acceptați nicio derogare de la ce ați comandat. Eu le mai dau 30 de zile după care reziliez contractul.

Nessy – 2024

P.S. Nu că ăilalți ar fi mai breji!

Publicat pe

S.O.S. Mirifica!

    Mă feresc, cu eforturi mari, de orice formă de partizanat pe acest site. Cred, însă, că atunci când neghiobii și trădătorii își dau mâna, venind care mai de care cu idei supte din pix și argumentează că „este Ok cu brațul Chilia”, adevărul trebuie spus, mai ales dacă formularea acestui adevăr este făcută prin glasul Academiei Române. Continuă lectura „S.O.S. Mirifica!”

Publicat pe

Telekom…

Poate v-ați întrebat de ce am fost (virtual!) de negăsit în mediul on-line, zilele astea. Motivul îl găsiți în titlu. De fapt este vorba despre atitudinea Telekom România față de clienți.

Atunci când am pornit în aventura cu găzduirea nessy.ro în regim „home” am avut două temeri fundamentale: alimentarea cu energie electrică și conexiunea la internet. Pe prima aproape am rezolvat-o, în privința celei de-a doua, opțiunile sunt – în viața reală – extrem de limitate. Dacă insiști să fii „ne-înregimentat”, nealiniat la tendințele de control al internetului, și vrei să rulezi un server web, sau de e-mail, sau orice server, accesibil de către orcine, poate știți că este necesar să ai o adresă de IP fix (despre chestia asta o să mai vorbesc). S-ar putea și altfel dar cu probleme mai mari pentru unul ca mine. Ei bine, singurul provider de internet care ÎNCĂ oferă – contra-cost – această opțiune, este Telekom (încă de pe vremea când OTE era la butoane). În oferta publică actuală, opțiunea a dispărut. Deci, dacă nu vrei să dai tone de bani ca persoană juridică pentru un IP fix, Telekom!

Și uite așa, orice am făcut eu ca să scap de servicii scumpe, proaste și discreționare – pot detalia/exemplifica/proba – chestia cu internetul a rămas atârnată de Telekom. Trebuie să admit calitatea conexiunii, atât pe down- cât și pe up- load, este mai mult decât decentă pentru un abonament „pe persoană fizică”. Dar asta atât timp cât funcționează. Orice „Dorel” care rupe un cablu, te aruncă în hățișul automatizat al sesizării/remedierii defecțiunii. Iar ăștia de la Telekom, în dorința de maximizare a profitului, au dezvoltat metode nemțești de a evita orice contact cu publicul plătitor. Iar termenele de remediere sunt de minim 48 de ore. Dacă ai ghinionul să fii singurul afectat… se țin de cuvânt! Ba mai și pun ceva.

În cazul meu, întreruperea a durat „doar” 27 de ore. Bă băieți, mai angajați și oameni, că de roboți… Aștept factura!

Publicat pe

Început de drum spre Paradis…

Deși este jumătatea lui februarie, se pare că vremea nu mai are răbdare: un soare de primăvară timpurie răscolește toate chemările la viață ce au fost ca într-o adormire de vreo doi ani. Și m-a pălit un dor de ducă de mă doare!

Ca să mai îmi treacă, am umblat la cutia cu amintiri. Și o să împart cu voi bucuria unui început de drum pe care l-am parcurs de nenumărate ori. Nu de fiecare dată singur, nu de fiecare dată fără îndoieli, dar de fiecare dată, cu aceiași bucurie.

Ceea ce ați văzut, este, de fiecare dată, începutul aventurii… De fapt, partea de început – mai suportabilă! – a drumului spre aventură. Și cum, mai semnificativ, ar putea începe orice aventură altfel, decât prin trecerea unui hotar? A unui hotar de apă…

Dar, despre drumuri și hotare, despre speranțe, dezamăgiri ori victorii am să vă povestesc altă dată, mai pe îndelete. Nu de alta, dar este posibil ca în vreo trei ani, sub asaltul „civilizației”, aceste drumuri să dispară, și, de dragul verilor frumoase ce au fost, merită povestit despre ele.

Iar dacă un pic din bucuria verdelui Mirificei a rămas cu voi, înseamnă că nu v-am răpit degeaba trei minute de viață.

Publicat pe

Morunul uriaș (1981)

Pentru că am un pic de timp, am zis să continui cu redările dintr-un timp care – clar! – nu se va mai întoarce vreodată. Filmările fac parte dintr-un documentar realizat de Studiorile Sahia pe baza materialelor strânse prin eforturile Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, în regia lui Ion Bostan, în anul 1981. Documentarul prezintă viața pescarilor din Delta Dunării, în căutarea morunului uriaș, într-un peisaj mirific, încă actual.

Morunul este cel mai valoros pește al apelor noastre, fiind considerat nu numai Sturionul cel mai de preț, ci și gigantul peștilor din Marea Neagră. Tradițional, acesta se pescuia, în special, la gura de vărsare a Brațului Sfântu Gheorghe în Marea Neagră, loc în care se cumulează o serie de condiții care au făcut posibilă prinderea acestuia.

Înainte de a începe competiția în aruncat cu piatra pentru „atitudine ne-conservaționistă” aș vrea să vă spun că să judeci prin prisma perceptelor actuale istoria, este cel puțin… deplasat. Oamenii aceia, așa au trăit și nu ei sunt de vină pentru cvasi-extincția acestei specii. Poate ar fi bine să ne uităm mai acuzator către cei pentru care o masă pescărească fără storceag este „cîh”, deși morunul este pe lista peștilor protejați strict de măcar 10 ani.

Rămân, totuși, amintirile despre leviatanii Mării Negre…

Publicat pe

Pescari de sturioni (1962)

Se pare că britanicii, călători de când se știu, ne-au lăsat și nouă ceva amintiri din vremurile în care Mirifica era un pic mai neîmblânzită. Iar eu continui, pe măsură ce descopăr aceste fragmente de istorie, să vi le restitui. Nu pot decât să mulțumesc celor de la British Pathe pentru generozitatea de a pune la dispoziție o bucățică din timpurile anului 1962.

Deși comentariul este netradus, nu cred că pune probleme generațiilor actuale.