Poate v-ați întrebat de ce am fost (virtual!) de negăsit în mediul on-line, zilele astea. Motivul îl găsiți în titlu. De fapt este vorba despre atitudinea Telekom România față de clienți.
Atunci când am pornit în aventura cu găzduirea nessy.ro în regim „home” am avut două temeri fundamentale: alimentarea cu energie electrică și conexiunea la internet. Pe prima aproape am rezolvat-o, în privința celei de-a doua, opțiunile sunt – în viața reală – extrem de limitate. Dacă insiști să fii „ne-înregimentat”, nealiniat la tendințele de control al internetului, și vrei să rulezi un server web, sau de e-mail, sau orice server, accesibil de către orcine, poate știți că este necesar să ai o adresă de IP fix (despre chestia asta o să mai vorbesc). S-ar putea și altfel dar cu probleme mai mari pentru unul ca mine. Ei bine, singurul provider de internet care ÎNCĂ oferă – contra-cost – această opțiune, este Telekom (încă de pe vremea când OTE era la butoane). În oferta publică actuală, opțiunea a dispărut. Deci, dacă nu vrei să dai tone de bani ca persoană juridică pentru un IP fix, Telekom!
Și uite așa, orice am făcut eu ca să scap de servicii scumpe, proaste și discreționare – pot detalia/exemplifica/proba – chestia cu internetul a rămas atârnată de Telekom. Trebuie să admit calitatea conexiunii, atât pe down- cât și pe up- load, este mai mult decât decentă pentru un abonament „pe persoană fizică”. Dar asta atât timp cât funcționează. Orice „Dorel” care rupe un cablu, te aruncă în hățișul automatizat al sesizării/remedierii defecțiunii. Iar ăștia de la Telekom, în dorința de maximizare a profitului, au dezvoltat metode nemțești de a evita orice contact cu publicul plătitor. Iar termenele de remediere sunt de minim 48 de ore. Dacă ai ghinionul să fii singurul afectat… se țin de cuvânt! Ba mai și pun ceva.
În cazul meu, întreruperea a durat „doar” 27 de ore. Bă băieți, mai angajați și oameni, că de roboți… Aștept factura!
De ceva timp, „forez” pe tărâm informatic într-o chestie care se numește Home Assistant (HA). Este un progrămel (Aiurea! – Este ditamai sistemul de operare) care îți poate face viața extrem de plăcută (sau nu, depinde cum stai cu nervii). În momentul de față, el este mai mult un integrator de automatizări decât un „asistent”, dar… lucrurile evoluează.
Pentru cei care, asemeni mie, rulează în regim home un server cu WordPress, am publicat povestea instalării acestuia, împreună cu Ubuntu 18.04 LTS, LAMP și cu certificat SSL.
De astăzi site-ul a trecut pe https, adică, în termeni mireni, a fost securizat. Cu oarece pierderi de performanță dinspre server. Mișcarea era necesară deoarece acolo, pe web, este o adevărată junglă, plină de prădători.
Am găsit – accidental – o sculă, care mi se potrivește foarte bine, pentru administrarea unui server Linux. Respectiva sculă se numește WEBMIN și este… WOW!