Upgrade!

Pentru cei care, asemeni mie, rulează în regim home un server cu WordPress, am publicat povestea  instalării acestuia, împreună cu Ubuntu 18.04 LTS, LAMP și cu certificat SSL.

Pagina se află aici…

O picat…electricu’!

Când să zic și eu că ce bine lucrează serverul, tata și mama la toată informatica, adică… produsu’ ENEL a hotărât să arate clar cine-i șefu’. E drept că întreruperea era programată (dacă nu sunt fan al site-ului ENEL, asta e…), e drept că nu m-am îngrijit de un UPS da’ de la 09.25 și până la 17.23 serverul a luat o pauză de la alimentare. Ceea ce mă îndeamnă mai abitir spre articolul promis despre „home hosted” vs. „web hosted”.

Până una-alta, îmi cer eu scuze pentru absența din on-line de astăzi!

HTTPS://

   De astăzi site-ul a trecut pe https, adică, în termeni mireni, a fost securizat. Cu oarece pierderi de performanță dinspre server. Mișcarea era necesară deoarece acolo, pe web, este o adevărată junglă, plină de prădători.

   Bine, acum nu este nicio garanție că dacă cineva cu ceva cunoștințe în domeniu își pune mintea la lucru, nu o să reușească să „spargă” minunăția de site. Dar, cel puțin, cine intră, are oarece garanție că știe unde intră.

   O chestiune micuță care mi-a mâncat mult timp… Nu ea în sine, ci pregătirile pentru acest pas. Multe detalii în ceea ce privește configurarea DNS pentru că, cripdos cum sunt, nu am vrut să plătesc nimănui pentru acest serviciu. Și până acum am reușit să țin site-ul „up & runing” cu investiții aproape ZERO în soft și servicii de găzduire. Spun „aproape” deoarece numele de domeniu a trebuit să-l cumpăr, n-am avut încotro.

   Cât de rentabil este să găzduiesc în regim home un site? Subiectul merită o discuție mai amplă.

   Până una-alta, am vrut să marchez istoric momentul. Despre cum am făcut, o să apară mai târziu un articol în care am să descriu și pașii.

Webmin

Am găsit – accidental – o sculă, care mi se potrivește foarte bine, pentru administrarea unui server Linux. Respectiva sculă se numește WEBMIN și este… WOW!

După ceva aventuri, generate de competențele personale, am reușit instalarea aplicației care acum este „up and running”.

 

Upgrade hardware

Astăzi a fost ziua cubulețului HP Proliant Microserver Gen8 care a primit în dar o inimioară nouă – Pentium G2020T/2.50GHz/3MB – și, extrem de important, încă 2GB memorie RAM, împlinind 4 GB în total.

Toată „investiția” fo’ 200 de lei. Poate suma asta era mai folositoare cheltuită cu altă destinație dar… ce nu face omul ca să-i funcționeze acceptabil serverul web ?!?

După câte pot să observ, chiar și pensionarea Celeronului are efecte pozitive. Oricum, la ritmul în care upgradez eu serverul, cred că o să scoată Intelu’ procesorul neuronal pe piață…

 

Probleme Gogule?

Da Gogule, probleme.

Încet-încet aflu și eu care este deosebirea dintre un server adevărat și unul de încropeală. Din păcate aflu pe banii mei: PC-ul folosit ca și server a crăpat. O să văd ce. Așa că, în regim de avarie, revenim la HP Gen8 cu doar 2 GB RAM și cu Celeron pe post de… inimioară. Detalii, poate, mai încolo….

Noi aventuri… informatice

Am tot cochetat cu ideea de a avea un „server” ceva mai rapid. Am făcut ceva investiții „majore” într-un PC vechi căruia i-am mai pus un 4GB RAM (DDR2 taică…) meniți să-i țină companie unui Core 2 Quad(Q6600/2.4GHz). Procesorul este și motivul pentru care PC-ul mai ființează ca atare întrucât, în opinia mea, este cel mai „tare” procesor quad/non HT care a fost fabricat de Intel.

Și dacă tot mă jucam un pic am zis să testez și noul Ubuntu Server 18.04 LTS. Am ajuns la concluzia că, din motive de matrice RAID, nu se instalează așa ușor noul LTS. Dar, mai cu anasâna, l-am convins într-un final apoteotic.

În același timp am hotărât să corectez aspectele care nu-mi conveneau în instalarea anterioară a WordPress (ceva probleme pe la drepturi, pe acolo), așa că am trecut la versiunea ȘURLIGAIE a sit-ului.

Ce a ieșit se poate vedea/evalua aici!

Restart!

Astăzi m-am hotărât să mă ocup un pic și de site, pe care l-am abandonat pentru o vreme. De fapt, ca să fiu sincer, am vrut să văd cât de rapid „crapă”. Na, că n-a crăpat!

Deci, care cu furci, care cu topoare, la treabă! Dar la cum am programul – organizat alandala – o să vedem cât de „natural” o să mă mișc…

Și aproape că am terminat configurarea software…

Am cam ajuns la final cu setările pe care le voi folosi. Este loc de mult, mult mai bine.

Promit că undeva, pe site, o să existe o pagină care o să povestească, cu detalii mici, aventura asta.

Astăzi m-am apucat de crearea conținutului. Am început să postez ceva scris mai demult și anume povestea lui X13. Știu că seamănă a „dat mare” și chiar asta este! Am scuza că voi oferi gratuit, prin această pagină consultanță pentru toți cei care vor să-mi repete experiența. Cine a căutat vreodată pe net planuri de execuție – sau chiar și numai planuri – pentru o barcă, știe ce spun…