Digi

Din ciclul „Ce escroci am mai întâlnit?”, astăzi

    Eu am mai avut relații de „furnizare de servicii” cu sus numiții, pe care le-am încetat din motive de nesimțire a acestora din urmă. La un momentdat, am fost pus în situația de a avea nevoie de o cartelă pentru date care, culmea, a mers (și încă merge) foarte bine. Încurajat de succes am mai luat vreo două pentru tablete: preț mic și performanțe ok pentru prețul cerut.

Și aici m-au fentat. Am tot văzut reclama cu „mesh” și cam sosise vremea  de update la sistemul existent, să trec și eu la WiFi-6. Mi-am făcut ceva calcule și am zis că ies bine să mai am un provider de net și să plătesc chirie doar 3 lei/lună/dispozitiv. La prețul ăsta, până când ajungeam să amortizez un sistem mesh decent, apărea WiFi-10…

Dar nesimțirea a lovit din nou! Am comandat Fiberlink 1000 + Router + 2 sateliți. Am primit în două zile Fiberlink 1000 + Router (este drept că m-au taxat pentru instalarea unei fibre care era instalată deja, dar zic, lasă…) și au trecut aproape două luni de când sateliții… sunt pe orbită. O Tănțică de la call-center zice „păi domnu’, ați optat să vi-ii livreze prin curier (?!?) și de aia merge greu”. Zic, bine, cum facem? „Păi vă duceți și ridicați personal”, zice Tănțica. Bine, și mai trec 30 de zile, că, să vezi ce – n-au pe stoc da o să vină. Timp în care la Tv tot mai curge reclama cu „mesh”.

Recunosc că am și eu o vină: am acceptat să instaleze serviciul „la locație” fără să livreze tot pachetul solicitat. Fraierică!

Așa că, oameni buni, nu vă lăsați păcăliți de reclame – ca mine – sau de gândul că s-au mai schimbat năravurile – tot ca mine – și dacă nu aveți încotro și apelați la mincinoșii ăștia, nu acceptați nicio derogare de la ce ați comandat. Eu le mai dau 30 de zile după care reziliez contractul.

Nessy – 2024

P.S. Nu că ăilalți ar fi mai breji!

Telekom…

Poate v-ați întrebat de ce am fost (virtual!) de negăsit în mediul on-line, zilele astea. Motivul îl găsiți în titlu. De fapt este vorba despre atitudinea Telekom România față de clienți.

Atunci când am pornit în aventura cu găzduirea nessy.ro în regim „home” am avut două temeri fundamentale: alimentarea cu energie electrică și conexiunea la internet. Pe prima aproape am rezolvat-o, în privința celei de-a doua, opțiunile sunt – în viața reală – extrem de limitate. Dacă insiști să fii „ne-înregimentat”, nealiniat la tendințele de control al internetului, și vrei să rulezi un server web, sau de e-mail, sau orice server, accesibil de către orcine, poate știți că este necesar să ai o adresă de IP fix (despre chestia asta o să mai vorbesc). S-ar putea și altfel dar cu probleme mai mari pentru unul ca mine. Ei bine, singurul provider de internet care ÎNCĂ oferă – contra-cost – această opțiune, este Telekom (încă de pe vremea când OTE era la butoane). În oferta publică actuală, opțiunea a dispărut. Deci, dacă nu vrei să dai tone de bani ca persoană juridică pentru un IP fix, Telekom!

Și uite așa, orice am făcut eu ca să scap de servicii scumpe, proaste și discreționare – pot detalia/exemplifica/proba – chestia cu internetul a rămas atârnată de Telekom. Trebuie să admit calitatea conexiunii, atât pe down- cât și pe up- load, este mai mult decât decentă pentru un abonament „pe persoană fizică”. Dar asta atât timp cât funcționează. Orice „Dorel” care rupe un cablu, te aruncă în hățișul automatizat al sesizării/remedierii defecțiunii. Iar ăștia de la Telekom, în dorința de maximizare a profitului, au dezvoltat metode nemțești de a evita orice contact cu publicul plătitor. Iar termenele de remediere sunt de minim 48 de ore. Dacă ai ghinionul să fii singurul afectat… se țin de cuvânt! Ba mai și pun ceva.

În cazul meu, întreruperea a durat „doar” 27 de ore. Bă băieți, mai angajați și oameni, că de roboți… Aștept factura!

Upgrade de PhP pentru Apache.

Bineînțeles că, la un moment dat, pentru că lumea nu stă în loc, versiunea PhP, și anume 7.2, sub care rula serverul de pe care cu plăcere citiți aceste rânduri, a devenit un pic „obsolită”, pe firmament strălucind versiuni mai rapide, mai sigure, mai… ceva, dar mai ales pentru că Jetpack mă freacă cu un mesaj gen „AOLEUUUUU !” m-am hotărât să iau taurul de coarne (aproape sigur fiind că va trebui să reinstalez tot softul). N-a fost cazul.

Ultima versiune PhP fiind 7.4 am făcut salt direct la ea, ignorând (asta pentru că eu nu fac bani cu site-ul, ci doar cheltui) toate îndemnurile la back-up, testare versiune, etc.

Mai mult, dacă o să gugăliți, o să vedeți că marea masă a tutorialelor se adresează pentru cei care au site-ul găzduit de către cineva. Acest scurt articol se adresează deci mocangiilor, ca subsemnatul.

ATENȚIE! Numai pentru Ubuntu Server LTS pe care rulează Apache! Pentru NGINX există alte setări. Continuă lectura „Upgrade de PhP pentru Apache.”

Home Assistant

De ceva timp, „forez” pe tărâm informatic într-o chestie care se numește Home Assistant (HA). Este un progrămel (Aiurea! – Este ditamai sistemul de operare) care îți poate face viața extrem de plăcută (sau nu, depinde cum stai cu nervii). În momentul de față, el este mai mult un integrator de automatizări decât un „asistent”, dar… lucrurile evoluează.

Pentru că eu am început să am ceva rezultate, fără prea multă muncă sau bani, dacă vreți să vă exersați neuronul, căutați aici !

Upgrade!

Pentru cei care, asemeni mie, rulează în regim home un server cu WordPress, am publicat povestea  instalării acestuia, împreună cu Ubuntu 18.04 LTS, LAMP și cu certificat SSL.

Pagina se află aici…

O picat…electricu’!

Când să zic și eu că ce bine lucrează serverul, tata și mama la toată informatica, adică… produsu’ ENEL a hotărât să arate clar cine-i șefu’. E drept că întreruperea era programată (dacă nu sunt fan al site-ului ENEL, asta e…), e drept că nu m-am îngrijit de un UPS da’ de la 09.25 și până la 17.23 serverul a luat o pauză de la alimentare. Ceea ce mă îndeamnă mai abitir spre articolul promis despre “home hosted” vs. “web hosted”.

Până una-alta, îmi cer eu scuze pentru absența din on-line de astăzi!

HTTPS://

   De astăzi site-ul a trecut pe https, adică, în termeni mireni, a fost securizat. Cu oarece pierderi de performanță dinspre server. Mișcarea era necesară deoarece acolo, pe web, este o adevărată junglă, plină de prădători.

   Bine, acum nu este nicio garanție că dacă cineva cu ceva cunoștințe în domeniu își pune mintea la lucru, nu o să reușească să „spargă” minunăția de site. Dar, cel puțin, cine intră, are oarece garanție că știe unde intră.

   O chestiune micuță care mi-a mâncat mult timp… Nu ea în sine, ci pregătirile pentru acest pas. Multe detalii în ceea ce privește configurarea DNS pentru că, cripdos cum sunt, nu am vrut să plătesc nimănui pentru acest serviciu. Și până acum am reușit să țin site-ul „up & runing” cu investiții aproape ZERO în soft și servicii de găzduire. Spun „aproape” deoarece numele de domeniu a trebuit să-l cumpăr, n-am avut încotro.

   Cât de rentabil este să găzduiesc în regim home un site? Subiectul merită o discuție mai amplă.

   Până una-alta, am vrut să marchez istoric momentul. Despre cum am făcut, o să apară mai târziu un articol în care am să descriu și pașii.

Webmin

Am găsit – accidental – o sculă, care mi se potrivește foarte bine, pentru administrarea unui server Linux. Respectiva sculă se numește WEBMIN și este… WOW!

După ceva aventuri, generate de competențele personale, am reușit instalarea aplicației care acum este “up and running”.

 

Upgrade hardware

Astăzi a fost ziua cubulețului HP Proliant Microserver Gen8 care a primit în dar o inimioară nouă – Pentium G2020T/2.50GHz/3MB – și, extrem de important, încă 2GB memorie RAM, împlinind 4 GB în total.

Toată “investiția” fo’ 200 de lei. Poate suma asta era mai folositoare cheltuită cu altă destinație dar… ce nu face omul ca să-i funcționeze acceptabil serverul web ?!?

După câte pot să observ, chiar și pensionarea Celeronului are efecte pozitive. Oricum, la ritmul în care upgradez eu serverul, cred că o să scoată Intelu’ procesorul neuronal pe piață…