Telekom…

Poate v-ați întrebat de ce am fost (virtual!) de negăsit în mediul on-line, zilele astea. Motivul îl găsiți în titlu. De fapt este vorba despre atitudinea Telekom România față de clienți.

Atunci când am pornit în aventura cu găzduirea nessy.ro în regim „home” am avut două temeri fundamentale: alimentarea cu energie electrică și conexiunea la internet. Pe prima aproape am rezolvat-o, în privința celei de-a doua, opțiunile sunt – în viața reală – extrem de limitate. Dacă insiști să fii „ne-înregimentat”, nealiniat la tendințele de control al internetului, și vrei să rulezi un server web, sau de e-mail, sau orice server, accesibil de către orcine, poate știți că este necesar să ai o adresă de IP fix (despre chestia asta o să mai vorbesc). S-ar putea și altfel dar cu probleme mai mari pentru unul ca mine. Ei bine, singurul provider de internet care ÎNCĂ oferă – contra-cost – această opțiune, este Telekom (încă de pe vremea când OTE era la butoane). În oferta publică actuală, opțiunea a dispărut. Deci, dacă nu vrei să dai tone de bani ca persoană juridică pentru un IP fix, Telekom!

Și uite așa, orice am făcut eu ca să scap de servicii scumpe, proaste și discreționare – pot detalia/exemplifica/proba – chestia cu internetul a rămas atârnată de Telekom. Trebuie să admit calitatea conexiunii, atât pe down- cât și pe up- load, este mai mult decât decentă pentru un abonament „pe persoană fizică”. Dar asta atât timp cât funcționează. Orice „Dorel” care rupe un cablu, te aruncă în hățișul automatizat al sesizării/remedierii defecțiunii. Iar ăștia de la Telekom, în dorința de maximizare a profitului, au dezvoltat metode nemțești de a evita orice contact cu publicul plătitor. Iar termenele de remediere sunt de minim 48 de ore. Dacă ai ghinionul să fii singurul afectat… se țin de cuvânt! Ba mai și pun ceva.

În cazul meu, întreruperea a durat „doar” 27 de ore. Bă băieți, mai angajați și oameni, că de roboți… Aștept factura!

O picat…electricu’!

Când să zic și eu că ce bine lucrează serverul, tata și mama la toată informatica, adică… produsu’ ENEL a hotărât să arate clar cine-i șefu’. E drept că întreruperea era programată (dacă nu sunt fan al site-ului ENEL, asta e…), e drept că nu m-am îngrijit de un UPS da’ de la 09.25 și până la 17.23 serverul a luat o pauză de la alimentare. Ceea ce mă îndeamnă mai abitir spre articolul promis despre “home hosted” vs. “web hosted”.

Până una-alta, îmi cer eu scuze pentru absența din on-line de astăzi!

Upgrade hardware

Astăzi a fost ziua cubulețului HP Proliant Microserver Gen8 care a primit în dar o inimioară nouă – Pentium G2020T/2.50GHz/3MB – și, extrem de important, încă 2GB memorie RAM, împlinind 4 GB în total.

Toată “investiția” fo’ 200 de lei. Poate suma asta era mai folositoare cheltuită cu altă destinație dar… ce nu face omul ca să-i funcționeze acceptabil serverul web ?!?

După câte pot să observ, chiar și pensionarea Celeronului are efecte pozitive. Oricum, la ritmul în care upgradez eu serverul, cred că o să scoată Intelu’ procesorul neuronal pe piață…

 

Probleme Gogule?

Da Gogule, probleme.

Încet-încet aflu și eu care este deosebirea dintre un server adevărat și unul de încropeală. Din păcate aflu pe banii mei: PC-ul folosit ca și server a crăpat. O să văd ce. Așa că, în regim de avarie, revenim la HP Gen8 cu doar 2 GB RAM și cu Celeron pe post de… inimioară. Detalii, poate, mai încolo….

Noi aventuri… informatice

Am tot cochetat cu ideea de a avea un „server” ceva mai rapid. Am făcut ceva investiții „majore” într-un PC vechi căruia i-am mai pus un 4GB RAM (DDR2 taică…) meniți să-i țină companie unui Core 2 Quad(Q6600/2.4GHz). Procesorul este și motivul pentru care PC-ul mai ființează ca atare întrucât, în opinia mea, este cel mai “tare” procesor quad/non HT care a fost fabricat de Intel.

Și dacă tot mă jucam un pic am zis să testez și noul Ubuntu Server 18.04 LTS. Am ajuns la concluzia că, din motive de matrice RAID, nu se instalează așa ușor noul LTS. Dar, mai cu anasâna, l-am convins într-un final apoteotic.

În același timp am hotărât să corectez aspectele care nu-mi conveneau în instalarea anterioară a WordPress (ceva probleme pe la drepturi, pe acolo), așa că am trecut la versiunea ȘURLIGAIE a sit-ului.

Ce a ieșit se poate vedea/evalua aici!

Restart!

Astăzi m-am hotărât să mă ocup un pic și de site, pe care l-am abandonat pentru o vreme. De fapt, ca să fiu sincer, am vrut să văd cât de rapid „crapă”. Na, că n-a crăpat!

Deci, care cu furci, care cu topoare, la treabă! Dar la cum am programul – organizat alandala – o să vedem cât de “natural” o să mă mișc…

3, 2, 1…

În sfârșit am reușit să configurez faimosul server. O întreagă aventură, mai ales pentru cineva cu mai puțină pregătire în domeniu. Rămâne de văzut cât o să reușesc să-l țin „în viață”…