Primăvară. Nu târzie, ba chiar în timpul ei. Știți voi: anotimpul acela când bărbații, scăpați de chinul mărțișorului, de agonia lui 8 martie și de tot ceea ce înseamnă din punct de vedere gospodăresc Paștele, se uită în stânga, se uită în dreapta și… poți citi mai departe aici.
Delta noastră…
De o vreme – trei săptămâni, mai precis – FaceBook-ul personal este asaltat 
zilnic de postări care popularizează Delta Dunării (Mirifica mea dragă…).
Nimic rău în asta: așa cum eu am dreptul să mă bucur de minunățiile Dumnezeiești ale naturii, de ce n-ar avea și alții voie?! Doar că…
URGENT !!!
Ceea ce presimțeam/bănuiam/eram sigur că o să se întâmple, să vezi ce… ? S-a întâmplat! Am ajuns la fundul sacului energetic personal! Bateriile neîncărcate astă-vară au ajuns la capacitate critică, Nu zic, sunt o groază de elemente care „favorizează” fenomenul, atât social, cât și pe la muncă.
Și pentru că în lupta cu conjurația imbecililor, nu pot învinge (!?!), am apelat la funcția reparatorie a site-ului. Și am mai debitat un articol pe tema Raiului-pe-Pământ (pentru mine): Mic ghid de C.O. în Deltă.
Tot de dor de vară…
Cum priveam eu așa pe fereastră la fulgii cât palma și la mocirla care se forma prin curte m-a apucat iar dorul de soare…
Sunt convins că acest lucru are să se întâmple din ce în ce mai des în perioada următoare, asta fiind răsplata pentru lipsa completă a perioadei de încărcare a bateriilor din vară. Dar să revin la concret: Mi-am adus aminte că acum ceva timp pregătisem de publicare materialul cu escapada în Grecia continentală din 2016. Dar nu l-am publicat deoarece era cam nefinisat. Astăzi nu mi s-a mai părut chiar atât de nefinisat. Iar imaginile, chiar frumoase, mare parte din ele.
Pentru cine este curios, articolul poate fi citit aici.
Asta până răsare soarele….
De dorul verii ce a fost…
M-a apucat așa, brusc, un dor mare de Mirifica pe care nu am văzut-o vara 
asta, și de prieteni, și de nopți lungi de vară, și de dimineți timpurii, și iarăși de prieteni dragi, și de Dunăre…
Și dacă m-a apucat, am lăsat totul… baltă și am început să răsfoiesc albume cu fotografii. Afară plouă enervant…
Și în fotografii este soare și zâmbesc fericiți oameni tineri care se bucură de soare și care trăiesc o parte din poveștile pe care le puteți citi aici…
Amintiri cu prieteni
… „răsfoiam” ceva fotografii mai vechi, și am dat peste fotografiile a doi oameni. Oameni total diferiți, trăitori în locuri total diferite, ale căror vieți s-au „atins” punctual de câteva ori și care mi-au fost prieteni.
Am reușit să public astăzi o poveste pe care doream de mai mult timp s-o spun. Poate a ieșit mai dezlânată dar… așa povestesc eu!