Mică monografie a Deltei Dunării (1983)

A dat hărnicia în mine! Sau mi-e tare dor de Mirifica! Mai degrabă…

Cert este că, atunci când cauți informații cât de cât organizate despre Delta Dunării, găsești după ce îți faci conturi, stabilești parole și o groază de alte nimicuri care îți fac viața amară. Sau poți găsi aici

Și cum până când va fi gata monografia Mirificei așa cum mi-o doresc eu, o să mai curgă multă apă pe Dunăre, postfața Albumului de fotografie pe care, în parte, l-am prezentat acu’ fo’ două săptămâni, scrisă de un om cu adevărat documentat (este drept, mai mult istoric decât naturalist, și aici mă refer la Gavrilă SIMION), într-un mod accesibil și într-o carte pe care mai nimeni nu o mai bagă în seamă – a fost exact ce doream să ofer celui dornic de o înțelegere mai profundă a „fenomenului Delta Dunării”.

Acum „mic” este doar un termen relativ căci cuprinsul monografiei este unul destul de întins. Vă asigur însă, că oricât de familiarizați sunteți cu universul deltaic sau cunoscători ai fenomenului, tot veți găsi undeva, în cuprinsul monografiei, lucruri și aspecte pe care nu le cunoașteți.

Am păstrat nealterată grafia și toponimia existentă la momentul publicării albumului. Dacă veți găsi termeni necunoscuți, sunteți liberi să căutați explicații.

Și prin această monografie încerc să redau circuitului informațional pagini pe care, în mod nedrept și mult prea devreme, s-a așternut praful.

Închei, îndemnându-vă, încă odată, să aruncați un ochi și pe scurta biografie a lui Gavrilă SIMION.

Enjoy!

Delta Dunării. 1983

            „Ce măiastră fantezie a dezlănțuit acest grandios spectacol de arhitectură aeriană pe care vin să-l vadă în fiecare an zeci de mii de oameni? Acum, pentru noi toți, acest spectacol este văzut de Ion Miclea, în noua lui carte despre Deltă”.

Nu, nu sunt eu în stare de așa măiestre întorsături de frază, ci Paul Anghel – publicist, eseist, prozator, etc. Dar albumul în care Ion Miclea prezintă o altă trăire a Mirificei, la alt timp (1983), merită cu prisosință frumoasele cuvinte.

 

Eu – cu caii, cascadorii și calculatoarele (mai nou și cu ENEL-ul, că astăzi iar am fost „lăsat în beznă”), am făcut cât m-am priceput, iar ce a ieșit, este aici.

Și este interesant să citiți cîte ceva și despre cel ce a fost Ion Miclea. Chiar merită!

Enjoy!

Am pus Gorgova pe Wiki…

Fiind perioadă cu viruși liber zburdători în peisaj, acu’ fo’ cinci zile, mă pune… cine te pune să te scarpini când nu te mănâncă, să văd ce informații există „pă net” despre draga mea Gorgova (de care îmi este tare, tare dor!). Și dă-i și caută, și caută, și… mai nimic! Zic: Wikipedia știe tot. Și caut! Și găsesc… „componentă a comunei Maliuc…”.

Continuă lectura „Am pus Gorgova pe Wiki…”

În Delta Dunării. 1967

Dacă tot am parte de un pic de „consemnare la domiciliu” și vremea nu este strălucită, m-am hotărât să vă ofer spre răsfoire un album de fotografie (majoritatea alb-negru) realizat în Mirifica (AKA Delta Dunării), album pe care îl puteți răsfoi aici.

Albumul abordează Delta Dunării ca un tot și scoate în evidență și prefacerile la care epoca încearcă să o supună. Cu ce rezultate știm deja…

Calitatea fotografiilor lasă uneori de dorit (și mă refer strict la posibilitățile tehnice ale epocii deoarece calitatea artistică este dincolo de orice suspiciune) dar puteți da vina atât pe calitatea materialului primar – albumul fiind destul de vechi și răsfoit – cât și pe abilitățile strict limitate ale subsemnatului în ceea ce privește prelucrarea grafică. Dar, dincolo de orice suspiciune, acest album rămâne dovada că Mirifica a vrăjit nenumărați oameni de-a lungul timpului, oameni ce au încercat să o păstreze în amintire așa cum au simțit-o. Am să încerc să fac de așa natură încât prezentarea acestui album să fie prima dintr-o serie.

Sper că mărimea paginii să nu vă descurajeze! Și apoi, ce altceva aveți de făcut?

P.S. L-am aflat, cu această ocazie, pe Dan Grigorescu, despre care am făcut o mică documentare ce poate fi găsită aici.

URGENT !!!

Ceea ce presimțeam/bănuiam/eram sigur că o să se întâmple, să vezi ce… ? S-a întâmplat! Am ajuns la fundul sacului energetic personal! Bateriile neîncărcate astă-vară au ajuns la capacitate critică, Nu zic, sunt o groază de elemente care „favorizează” fenomenul, atât social, cât și pe la muncă.

     Și pentru că în lupta cu conjurația imbecililor, nu pot învinge (!?!), am apelat la funcția reparatorie a site-ului. Și am mai debitat un articol pe tema Raiului-pe-Pământ (pentru mine): Mic ghid de C.O. în Deltă.

Tot de dor de vară…

Cum priveam eu așa pe fereastră la fulgii cât palma și la mocirla care se forma prin curte m-a apucat iar dorul de soare…

Sunt convins că acest lucru are să se întâmple din ce în ce mai des în perioada următoare, asta fiind răsplata pentru lipsa completă a perioadei de încărcare a bateriilor din vară. Dar să revin la concret: Mi-am adus aminte că acum ceva timp pregătisem de publicare materialul cu escapada în Grecia continentală din 2016. Dar nu l-am publicat deoarece era cam nefinisat. Astăzi nu mi s-a mai părut chiar atât de nefinisat. Iar imaginile, chiar frumoase, mare parte din ele.

Pentru cine este curios, articolul poate fi citit aici.

Asta până răsare soarele….

De dorul verii ce a fost…

M-a apucat așa, brusc, un dor mare de Mirifica pe care nu am văzut-o vara asta, și de prieteni, și de nopți lungi de vară, și de dimineți timpurii, și iarăși de prieteni dragi, și de Dunăre…

Și dacă m-a apucat, am lăsat totul… baltă și am început să răsfoiesc albume cu fotografii. Afară plouă enervant…

Și în fotografii este soare și zâmbesc fericiți oameni tineri care se bucură de soare și care trăiesc o parte din poveștile pe care le puteți citi aici…