Început de drum spre Paradis…

Deși este jumătatea lui februarie, se pare că vremea nu mai are răbdare: un soare de primăvară timpurie răscolește toate chemările la viață ce au fost ca într-o adormire de vreo doi ani. Și m-a pălit un dor de ducă de mă doare!

Ca să mai îmi treacă, am umblat la cutia cu amintiri. Și o să împart cu voi bucuria unui început de drum pe care l-am parcurs de nenumărate ori. Nu de fiecare dată singur, nu de fiecare dată fără îndoieli, dar de fiecare dată, cu aceiași bucurie.

Ceea ce ați văzut, este, de fiecare dată, începutul aventurii… De fapt, partea de început – mai suportabilă! – a drumului spre aventură. Și cum, mai semnificativ, ar putea începe orice aventură altfel, decât prin trecerea unui hotar? A unui hotar de apă…

Dar, despre drumuri și hotare, despre speranțe, dezamăgiri ori victorii am să vă povestesc altă dată, mai pe îndelete. Nu de alta, dar este posibil ca în vreo trei ani, sub asaltul „civilizației”, aceste drumuri să dispară, și, de dragul verilor frumoase ce au fost, merită povestit despre ele.

Iar dacă un pic din bucuria verdelui Mirificei a rămas cu voi, înseamnă că nu v-am răpit degeaba trei minute de viață.

Morunul uriaș (1981)

Pentru că am un pic de timp, am zis să continui cu redările dintr-un timp care – clar! – nu se va mai întoarce vreodată. Filmările fac parte dintr-un documentar realizat de Studiorile Sahia pe baza materialelor strânse prin eforturile Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, în regia lui Ion Bostan, în anul 1981. Documentarul prezintă viața pescarilor din Delta Dunării, în căutarea morunului uriaș, într-un peisaj mirific, încă actual.

Morunul este cel mai valoros pește al apelor noastre, fiind considerat nu numai Sturionul cel mai de preț, ci și gigantul peștilor din Marea Neagră. Tradițional, acesta se pescuia, în special, la gura de vărsare a Brațului Sfântu Gheorghe în Marea Neagră, loc în care se cumulează o serie de condiții care au făcut posibilă prinderea acestuia.

Înainte de a începe competiția în aruncat cu piatra pentru „atitudine ne-conservaționistă” aș vrea să vă spun că să judeci prin prisma perceptelor actuale istoria, este cel puțin… deplasat. Oamenii aceia, așa au trăit și nu ei sunt de vină pentru cvasi-extincția acestei specii. Poate ar fi bine să ne uităm mai acuzator către cei pentru care o masă pescărească fără storceag este „cîh”, deși morunul este pe lista peștilor protejați strict de măcar 10 ani.

Rămân, totuși, amintirile despre leviatanii Mării Negre…

Pescari de sturioni (1962)

Se pare că britanicii, călători de când se știu, ne-au lăsat și nouă ceva amintiri din vremurile în care Mirifica era un pic mai neîmblânzită. Iar eu continui, pe măsură ce descopăr aceste fragmente de istorie, să vi le restitui. Nu pot decât să mulțumesc celor de la British Pathe pentru generozitatea de a pune la dispoziție o bucățică din timpurile anului 1962.

Deși comentariul este netradus, nu cred că pune probleme generațiilor actuale.

GORGOVA… de sus

    Până când voi avea iarăși bucuria de a simți miraculoasa îmbrățișare a Mirificei (și – Doamne! – mai am o iarnă întreagă de trecut) sunt bune și câteva imagini cu Gorgova văzută de sus.

   Nu m-am putut abține să vi le arăt și vouă…

P.S. Mulțumesc Domn’ Profesor!

Mică monografie a Deltei Dunării (1983)

A dat hărnicia în mine! Sau mi-e tare dor de Mirifica! Mai degrabă…

Cert este că, atunci când cauți informații cât de cât organizate despre Delta Dunării, găsești după ce îți faci conturi, stabilești parole și o groază de alte nimicuri care îți fac viața amară. Sau poți găsi aici

Și cum până când va fi gata monografia Mirificei așa cum mi-o doresc eu, o să mai curgă multă apă pe Dunăre, postfața Albumului de fotografie pe care, în parte, l-am prezentat acu’ fo’ două săptămâni, scrisă de un om cu adevărat documentat (este drept, mai mult istoric decât naturalist, și aici mă refer la Gavrilă SIMION), într-un mod accesibil și într-o carte pe care mai nimeni nu o mai bagă în seamă – a fost exact ce doream să ofer celui dornic de o înțelegere mai profundă a „fenomenului Delta Dunării”.

Acum „mic” este doar un termen relativ căci cuprinsul monografiei este unul destul de întins. Vă asigur însă, că oricât de familiarizați sunteți cu universul deltaic sau cunoscători ai fenomenului, tot veți găsi undeva, în cuprinsul monografiei, lucruri și aspecte pe care nu le cunoașteți.

Am păstrat nealterată grafia și toponimia existentă la momentul publicării albumului. Dacă veți găsi termeni necunoscuți, sunteți liberi să căutați explicații.

Și prin această monografie încerc să redau circuitului informațional pagini pe care, în mod nedrept și mult prea devreme, s-a așternut praful.

Închei, îndemnându-vă, încă odată, să aruncați un ochi și pe scurta biografie a lui Gavrilă SIMION.

Enjoy!

Delta Dunării. 1983

            „Ce măiastră fantezie a dezlănțuit acest grandios spectacol de arhitectură aeriană pe care vin să-l vadă în fiecare an zeci de mii de oameni? Acum, pentru noi toți, acest spectacol este văzut de Ion Miclea, în noua lui carte despre Deltă”.

Nu, nu sunt eu în stare de așa măiestre întorsături de frază, ci Paul Anghel – publicist, eseist, prozator, etc. Dar albumul în care Ion Miclea prezintă o altă trăire a Mirificei, la alt timp (1983), merită cu prisosință frumoasele cuvinte.

 

Eu – cu caii, cascadorii și calculatoarele (mai nou și cu ENEL-ul, că astăzi iar am fost „lăsat în beznă”), am făcut cât m-am priceput, iar ce a ieșit, este aici.

Și este interesant să citiți cîte ceva și despre cel ce a fost Ion Miclea. Chiar merită!

Enjoy!

Am pus Gorgova pe Wiki…

Fiind perioadă cu viruși liber zburdători în peisaj, acu’ fo’ cinci zile, mă pune… cine te pune să te scarpini când nu te mănâncă, să văd ce informații există „pă net” despre draga mea Gorgova (de care îmi este tare, tare dor!). Și dă-i și caută, și caută, și… mai nimic! Zic: Wikipedia știe tot. Și caut! Și găsesc… „componentă a comunei Maliuc…”.

Continuă lectura „Am pus Gorgova pe Wiki…”

În Delta Dunării. 1967

Dacă tot am parte de un pic de „consemnare la domiciliu” și vremea nu este strălucită, m-am hotărât să vă ofer spre răsfoire un album de fotografie (majoritatea alb-negru) realizat în Mirifica (AKA Delta Dunării), album pe care îl puteți răsfoi aici.

Albumul abordează Delta Dunării ca un tot și scoate în evidență și prefacerile la care epoca încearcă să o supună. Cu ce rezultate știm deja…

Calitatea fotografiilor lasă uneori de dorit (și mă refer strict la posibilitățile tehnice ale epocii deoarece calitatea artistică este dincolo de orice suspiciune) dar puteți da vina atât pe calitatea materialului primar – albumul fiind destul de vechi și răsfoit – cât și pe abilitățile strict limitate ale subsemnatului în ceea ce privește prelucrarea grafică. Dar, dincolo de orice suspiciune, acest album rămâne dovada că Mirifica a vrăjit nenumărați oameni de-a lungul timpului, oameni ce au încercat să o păstreze în amintire așa cum au simțit-o. Am să încerc să fac de așa natură încât prezentarea acestui album să fie prima dintr-o serie.

Sper că mărimea paginii să nu vă descurajeze! Și apoi, ce altceva aveți de făcut?

P.S. L-am aflat, cu această ocazie, pe Dan Grigorescu, despre care am făcut o mică documentare ce poate fi găsită aici.